All the things he did, even enrolling in the British army, were nothing but cries for help. When you try and try and try to feel something, but all you feel, all you are, is nothingness, what can you do but something extreme? Is that something peculiar to Harry? I don’t think so.
Category Archives: Currently Reading
Despre oameni și flori. Selas, trandafiri, bujori și cârciumărese
Pentru mine, bunica asta bună și blândă și calmă, care mi s-a scurs printre degete de aproape un an, va rămâne un buchet de flori colorate și frumoase tocmai prin simplitatea lor. Asemenea unei iubiri modeste, dar devotate, care nu cere niciodată nimic în schimb.
„KingKiller Chronicle”. Despre romane pe care nu vrem să le terminăm vreodată și despre nostalgia pentru personajele lor carismatice
După „Kingkiller Chronicle”, scris de Patrick Rothfuss, simt o nostalgie pe care n-am mai avut-o decât când am terminat „Harry Potter”, manga „Naruto” și „Cântecele de gheață și foc”.
Fete, Fete. „Fata dispărută” vs. „Fata din tren”
Romanul lui Gillian Flynn m-a captivat prin modul de construcție a personajelor, prin stilul literar, prin firul narativ care ia o întorsătură total neașteptată cam după ce cititorul parcurge jumătate din roman și este aproape convins că știe ce s-a întâmplat, astfel că am decis să aștept să descopăr, cu ochii mei, dacă „Gone Girl” poate fi egalat de „The Girl on the Train”.
Harry Potter și Cititorul Blestemat
Mi-au mai trebuit încă vreo zece ani pentru a ajunge să îmi pun, retoric, o altă întrebare: „Cum naiba de-am trăit eu atâția ani fără să o citesc pe Rowling?!”
Firul roșu. Câteva povești cu, despre și pentru frați (I)
Fie ele romane, filme, anime-uri, întotdeauna m-am atașat de personajele care ilustrează complexitatea relațiilor dintre frați, cu bune și cu rele. Cumva, le-am luat apărarea. Cumva, le-am înțeles nemulțumirile, bucuriile, nebuniile, zbuciumul, agonia. Și, de fiecare dată, i-am văzut cum, asemeni mie, nu își caută soluția în părinți, nu și-o caută în prieteni, ci în dublul lor mai mare sau mai mic.
Condamnat(ă) la uitare, cu sânge rece
„Teoria mea e că scriitorul ar trebui să-și controleze chicotelile și să-și usuce lacrimile cu mult înainte de a se fi așezat la masa de scris, dacă dorește să provoace reacții similare la cititor. Cu alte cuvinte, cred că intensitatea maximă în artă, sub toate formele ei, e dobândită cu o minte calculată, dură, rece”, scrie Capote în introducerea romanului „Cu sânge rece”.
Alta's World 