V-am uitat, mă, v-am uitat! La aproape trei luni noi aproape că v-am uitat… și nu vorbesc de cei care vă știau, căci pentru ei, nu veți dispărea niciodată. Nu vorbesc nici de ăia de au fost pedepsiți pentru că au fost întruchiparea unei înrădăcinate atitudini românești de „nu mi se poate întâmpla mie!”.
Category Archives: Thoughts
Empatie – pe hârtie?!
Îngropaţi în trivialul fiecărei zi, ridicăm în jurul nostru ziduri, tragem peste ochi cortine opace, să nu cumva sentimentele să ne fie scurtcircuitate de omul străzii care doarme pe o bancă la -10 grade şi, faţă de care am putea măcar să simţim compasiune şi să-i luăm un ceai cald, faţă de prietenul acela despre care ştim că e posibil să fie ceva în neregulă cu el, faţă de doamna care ne pune produsele în plasă, la Mega Image.
Suntem toți la fel?! Cugetări despre empatie.
Ceea ce nu știu ei este felul în care mirosul te conduce spre locul tuturor nenorocirilor, că pe măsură ce vezi tot mai multe lumini ale ambulanțelor și echipajelor de poliție, pasul devine tot mai apăsat, iar respirația tot mai neregulată. Nu știu că timpul se oprește în loc, blocat între benzile galbene ale poliției ce izolează perimetrul în care s-a întâmplat tragedia.
O viață plină de muzică (II)
Temerile nu li s-au adeverit, însă. Vraja nu a fost ruptă. Mai mult, magia serii a fost sporită de focurile de artificii, de trupurile oamenilor ce s-au lăsat pradă sunetelor, de jocurile de lumini, de vocile sopranelor, de instrumentiștii orchestrei Johann Strauss, de zâmbetele, dansul și energia lui Rieu.
Scurt eseu despre cum să rupi lanțul ignoranței. Un comentariu asupra adevăratei fericiri.
Am fost întrebată astăzi ce înseamnă, pentru mine, fericirea. Și, cu cea mai mare sinceritate, am răspuns că fericirea, pentru mine, vine din conversațiile inteligente duse cu oameni cu care împărtășesc același valori.
Letter for Xavier
I hear you when you don’t. I hear you! I see through your eyes. I see the pain of the world through the screen of your soul. I hear your despair. I feel you, because I am you. I am the thought that stops you from breathing.
Requiem pentru 2014
Am învățat că, uneori, oricât de mult ai încerca, unii oameni pur și simplu nu-s meniți să fie acolo. Și, în același timp, cu alte persoane încerci mult prea puțin, însă gravitează-n preajma-ți ca un satelit.
There’s a maniac out in front of me!
Ora 2.30 a.m – ora insomniacilor ce savurează un ceai târziu, ca să combată cumva atmosfera impusă de ploaia de afară