Suntem ființe care se refugiază în ceea ce semnifică „acasă”, ca într-un spațiu al unei fericiri imemoriale. Tânjim după „acasă”. „Acasă” ne cheamă. Uneori, se poate întâmpa să fugim de acest „acasă”. Ne îndepărtăm de „acasă”. Însă, în final, ne întoarcem tot în același punct. Asemenea somonilor.
Category Archives: Figments of Imagination
Treizeciuri. Despre plecări neașteptate. Şi despre cei care rămân în urmă
Curând vom fi în data de 30. O dată care marchează plecări neașteptate. Fiecare zi se rotește în jurul unui 30, ca o așteptare continuă – ca o așteptare care ține toată viața, cum ar spune Paler. Aud cum mi se împletesc în gând sunete și litere, care-mi vorbesc toate despre plecări neașteptate. Plecări care au deschis bucle ale timpului – asemenea celor în care se refugiază personajele lui Murakami.
Anotimpuri în unu. Amintiri (II)
Doar eu te mai caut în anotimpul oglindă acum.
Anotimpuri în unu. Prima toamnă (I)
Ce iarnă va fi aia fără tine?!
Când dementorii prind chip uman. Despre teamă și alți demoni
Astfel, fiecare nouă tragedie, fie că are loc la zeci, sute sau mii de kilometri depărtare, te lasă tot mai lipsit de speranța la o zi de mâine pașnică.
Mommy
But Mommy cannot see. And Daddy cannot hear. They left when you left, and all I hear now is my own silent cry.
Bun venit în Capitala nepăsării
Ajung acasă, plină de frustrări. Țara nebunilor și a paradoxurilor. Iar eu m-am simțit fix ca o Donna Quijote.
Garda lui Berik
„Maester, cum este să ai aripi?”, îl întrebase tânărul Agib într-o zi, privind cu admirație cum Giba își îngrijea calul înaripat.
„Este ca și cum ai câștiga Bătălia-cea-din-Urmă și Zeul Ratio te-ar lua în Garda lui Berik”, răspunse Cavalerul din Casta Păzitorilor Tăcuți, iar în ochii de azur i se puteau vedea toată mândria și devotamentul cu care își purta distincția.
Sfert
Crezi. Crezi că vei fi nemuritor. Că oriunde pășești, urmele-ți vor deveni monumente. Că acel clopot de sticlă în care trăiești e Visul, iar toți cei legați de tine prin piatră și roșu sunt plasați la periferia zonei tale de confort. Iar asta îți e suficient.
Gods reunited
Oh, Sister Havisham, he’d whisper. If only he could turn his face in the direction where her soul was waiting. And stay.