Prima toamnă
– unul cu bătăi de inimă,
celălalt fără.
Obișnuiam să fim invers
– eu în gol,
tu în simțire –
primăvară, vară, toamnă.
Iarna, întotdeauna amândoi,
la granița dintre vechi și nou.
A trecut prima primăvară, a trecut prima vară,
– tu, în golul de dedesubt,
eu, la limita dintre ele.
A venit prima toamnă
și eu încep să trăiesc
– să trăiesc puțin,
până când iarna va veni.
– iar tu vei rămâne în vechi,
iar eu voi păși spre nou.
Ce iarnă va fi aia fără tine?!
Alta's World 