Category Archives: Figments of Imagination

Notes on the year that (almost) ended

2024 was yet another year I spend mostly in my own company. Sometimes resenting myself for all the mental things that keep me from making any changes. It is as my therapist once said: I am on the dock, looking at the water, longing to be out there in the middle of the sea, but I am too afraid to untie the boat. 2024 was the year I stood inside my boat, unable to untie it and just let the currents take me out at sea.

Eras Tour 2024: Impresii după concertul Taylor Swift. De ce atrage sute de mii de oameni în fiecare oraș în care cântă

În cele 3 ore și 15 minute trece prin absolut toată discografia sa și cântă melodiile cele mai reprezentative, în timp ce dansează pe tocuri pe o scenă imensă, timp în care mai și schimbă 16 ținute, în care cântă și la chitară sau pian, în care interacționează cu publicul și își păstrează latura umană pentru care este și atât de iubită de oameni.

Dincolo de artista Taylor Swift, întregul produs Eras Tour este absolut fenomenal.
O producție impresionantă nu doar la nivel auditiv, ci și vizual – de la grafică la recuzită, costume, sunet, lumini, tot tehnicul, dansatori, instrumentaliști, backing vocals, fotografi, cameramani, echipă de marketing și promovare.

Am fost la Copldplay pe Arena Națională și mi-a venit să intru în pământ de rușine

Pentru prima dată în viața mea de când merg la concerte, adică de vreo 15 ani, am simțit că îmi vine să intru în pământ de rușine. Momentul a fost, desigur, complet neașteptat. Mi s-a părut că momentul ține infinit de mult – și asta pentru că trebuia să stau și să îmi privesc în ochi jena pe care o simțeam în acel moment.

The Pondering of Being

Then your lungs start to constrict. It’s like the air is on a strike and refuses to go down your throat. Your entire ribcage starts alerting the system that something might be wrong. A glitch. Perhaps it’s a false alarm this time. Perhaps a little sleep will reset you. Perhaps you will wake up brand new tomorrow.

“Aftersun”, a reflection (and a short poem)

Aftersun by the brilliant Charlotte Wells is a splendid yet very painful movie to watch, especially if you’ve been dealing with depression yourself. A lesson in storytelling, with characters which, to me, were very evocative of Murakami’s.

“Banshees of Inisherin”. On grief of being ghosted by your closest friend

Have you ever lost a friend and wondered for years what happened for them to suddenly remove you from their lives? Have you ever replied the last conversations in your mind, trying to find traces of something that might have been wrong, looking for signals that you might have missed or completely refused to see? Because I did. I did and felt all of the above. And it left emptier with each new person who vanished from my life.