Ray of light II: More than machinery we need humanity. More than cleverness, we need kindness and gentleness

We all want to help one another. Human beings are like that. We want to live by each other’s happiness – not by each other’s misery. We don’t want to hate and despise one another. In this world there’s room for everyone and the good earth is rich and can provide for everyone.

Ray of light I: The Earth is a very small stage in a vast cosmic arena

Look again at that dot. That’s here. That’s home. That’s us. On it everyone you love, everyone you know, everyone you ever heard of, every human being who ever was, lived out their lives.

Cate Blanchett vs. Jenifer Lawrence. Cui i-aș da eu premiul Oscar

În ciuda unei ediții din care emană „white privilege”, se poate observa cum cele două personaje interpretate de Cate Blanchett și Jennifer Lawrence adresează niște subiecte sociale delicate, existente în societatea americană.

Internship.gov sau despre cum mi-am schimbat părerea despre instituțiile statului,  în două luni

Era vreo șase seara când m-a sunat un număr pe care nu îl aveam în agendă. Am zis să răspund, deși nu prea credeam că or să fie de la internship. Nu mi-a venit să cred. Pentru mine, ăla chiar a fost un moment de fericire. Fusesem aleasă să fiu unul dintre cei 3500 de stagiari, care au concurat pe 300 de locuri.

România pumnului ieftin plătit

Probabil că dacă rămâneam ignorantă, acum puteam să îmi văd fericită de învățat pentru examene, fără să mă revolte și să mă macine că un individ a primit doar 1000 de lei amendă după ce a bătut o femeie într-un bar, pentru că l-ar fi atenționat că vorbește urât. Și acei 1000 de lei nici măcar nu reprezintă valoarea unor serii bune de palme și pumni, ci a deranjării liniștii publice.

What do I believe in?!

I believe that candy really did taste better when I was a kid, that it’s aerodynamically impossible for a bumble bee to fly, that light is a wave and a particle, that there’s a cat in a box somewhere who’s alive and dead at the same time (although if they don’t ever open the box to feed it it’ll eventually just be two different kinds of dead).

V-am uitat, mă, v-am uitat! #houseofmemories

V-am uitat, mă, v-am uitat! La aproape trei luni noi aproape că v-am uitat… și nu vorbesc de cei care vă știau, căci pentru ei, nu veți dispărea niciodată. Nu vorbesc nici de ăia de au fost pedepsiți pentru că au fost întruchiparea unei înrădăcinate atitudini românești de „nu mi se poate întâmpla mie!”.

Empatie – pe hârtie?!

Îngropaţi în trivialul fiecărei zi, ridicăm în jurul nostru ziduri, tragem peste ochi cortine opace, să nu cumva sentimentele să ne fie scurtcircuitate de omul străzii care doarme pe o bancă la -10 grade şi, faţă de care am putea măcar să simţim compasiune şi să-i luăm un ceai cald, faţă de prietenul acela despre care ştim că e posibil să fie ceva în neregulă cu el, faţă de doamna care ne pune produsele în plasă, la Mega Image.