„Teoria mea e că scriitorul ar trebui să-și controleze chicotelile și să-și usuce lacrimile cu mult înainte de a se fi așezat la masa de scris, dacă dorește să provoace reacții similare la cititor. Cu alte cuvinte, cred că intensitatea maximă în artă, sub toate formele ei, e dobândită cu o minte calculată, dură, rece”, scrie Capote în introducerea romanului „Cu sânge rece”.
Author Archives: Alta
Bun venit în Capitala nepăsării
Ajung acasă, plină de frustrări. Țara nebunilor și a paradoxurilor. Iar eu m-am simțit fix ca o Donna Quijote.
Garda lui Berik
„Maester, cum este să ai aripi?”, îl întrebase tânărul Agib într-o zi, privind cu admirație cum Giba își îngrijea calul înaripat.
„Este ca și cum ai câștiga Bătălia-cea-din-Urmă și Zeul Ratio te-ar lua în Garda lui Berik”, răspunse Cavalerul din Casta Păzitorilor Tăcuți, iar în ochii de azur i se puteau vedea toată mândria și devotamentul cu care își purta distincția.
Sfert
Crezi. Crezi că vei fi nemuritor. Că oriunde pășești, urmele-ți vor deveni monumente. Că acel clopot de sticlă în care trăiești e Visul, iar toți cei legați de tine prin piatră și roșu sunt plasați la periferia zonei tale de confort. Iar asta îți e suficient.
Gods reunited
Oh, Sister Havisham, he’d whisper. If only he could turn his face in the direction where her soul was waiting. And stay.
The Invisible Thread
There’s an Invisible Thread and no human can defeat its will.
Gone with the wind
He was gone, and I did not have time to tell him what I had just now realized: that I forgave him, and that she forgave us, and that we had to forgive to survive in the labyrinth.
K’s Resolutions
I force myself out of my chair, stride around the table, exercise my head and neck, make my eyes sparkle, tighten the muscles around them. Defy my own feelings.
Pentru tine, de 1000 de ori
Sper că ne mai întâlnim. Pentru că deja îți simt absența.
Ne vedem azi? Ieri? Mâine? Hai să ne întâlnim pentru totdeauna.
Anatomia unei absențe. Despre obiecte pierdute
La un an și puțin după pierderea romanului, am pierdut o pereche de căști. Niște căști banale, de altfel. Negre și discrete. Însă, în banalitatea lor, căștile alea deveniseră un fel de prelungire a mea, un scut protector.