Cum am aflat dintr-o catedrală anglicană că produsele de îngrijire menstruală sunt gratuite în Scoția

[English version here] Ca să fac un sumar, povestea asta începe cu o catedrală anglicană și deschide un dialog despre incluziune și despre accesibilizarea produselor de îngrijire menstruală pentru toate femeile – iar Scoția este un model global în acest sens.

Bonus, aduc puțin în discuție și conceptul de period poverty, vorbim despre rușinea asociată cu menstruația, ca sport național cu BoR ca principal promotor, despre țara care oferă concediu medical pentru femeile cu dureri menstruale și despre campania autorităților din UK care vizează siguranța femeilor în baruri și restaurante. Și totul se leagă, într-un mod neașteptat de frumos, pentru că această catedrală din povestea de mai jos a fost construită cu banii a două femei.

***

În ultima zi prin Edinburgh, am ajuns întâmplător într-o catedrală dedicată Sfintei Maria. Fac asta de obicei, îmi pun în plan să ajung într-un loc, însă îmi las libertatea să rătăcesc pe străzi și să mă bucur de atmosfera locală, de clădiri, de vreme… de orice apare în calea mea. Și-așa s-a făcut că am ajuns la această catedrală episcopală, ridicată pe la 1800, în stil gotic, cu banii donați de două surori care au rămas necăsătorite toată viața. Nu menționez lucrul ăsta întâmplător, ci pentru că se leagă într-un mod frumos și neașteptat de tema principală a textului meu.

Îmi plac mult bisericile cu arhitectură gotică, neogotică, îmi plac vitraliile, îmi plac altarele pline de flori, sunetul de orgă și, mai ales, faptul că sunt un loc deschis pentru toată lumea – fie ei turiști curioși sau practicanți devotați. Îmi place simplitatea cu care îți poți transpune gândurile bune pentru cineva drag, plecat, printr-o lumină aprinsă la altarul dedicat unui cine știe ce sfânt, protector al ceva, sau pur și simplu la un altar frumos și luminos decorat. Îmi place grandoarea lor, faptul că te poți simți anonim, nevăzut în ele și că nimeni nu-ți cere socoteală pentru motivul ce te aduce acolo.

În locul ăsta, însă, mi-au mai plăcut câteva lucruri.

În primul rând, a fost prima biserică în care am văzut un copac în care puteai pune frunze de hârtie, pe care să îți scrii gândurile bune sau orice simți tu nevoia să transmiți spre univers. Un preot urma să adune din frunze și să le citească în timpul slujbelor. De ce mi-a plăcut asta? Pentru că mi-a amintit de o practică pe care o au japonezii – după cum am văzut în anime-uri și mi-a confirmat ulterior Misaki, companioana mea din Osaka din excursia la Muntele San Michel – și anume că își pun dorințele cele mai mari pe niște bilețele și le prind în copaci, la locurile lor de rugăciune.

Și pentru că, în ochii celor din acea biserică, nu conta nici religia, nici naționalitatea, nici gradul de credință sau lipsa ei, ci doar gândul anonim trecut pe o foaie. Aș vrea să cred că la fel de anonime și nediscriminatorii ajung gândurile și dorințele noastre acolo, în univers, la urechile zeităților în care crede fiecare – fie ele și doar niște atomi.

În al doilea rând, mi-a plăcut că în biserica asta era o atmosferă fix ca în filmele americane. O multitudine de oameni care vorbeau, socializau, beau ceaiul împreună și luau prânzul pe gazonul din curtea bisericii, în soarele atât de prețios în Scoția. În timpul acesta, înăuntru erau organizate tot felul de standuri cu activități – de la cluburi de carte, croșetat, grădinărit, seri tematice, inițiative colective, la care acești vârstnici se puteau înscrie.

Am simțit cum acel loc pulsa cu energia unei comunități – exact ca-n primul volum din Stâlpii pământului a lui Ken Follett, unde o întreagă comunitate se naște și prosperă, o dată cu construirea unei catedrale.

Și-n al treilea rând, care este, de fapt, și subiectul acestui text, mi-a plăcut să văd produse de igienă intimă feminină la toaletele din cadrul catedralei. Da! Un raft întreg cu absorbante, tampoane, absorbante de zi, ce puteau fi luate gratuit.

PRIMA ȚARĂ DIN LUME CARE FACE GRATUITE PRODUSELE MENSTRUALE

Și-acela a fost momentul când am realizat că am înregistrat asta peste tot, fără să conștientizez, de fapt, semnificația reală. La hostel se găsea la toaletă un afiș mare pe care scria că produsele pentru femei sunt gratuite și pot fi cerute la recepție. La băile din mai multe restaurante au văzut fie afișe, fie rafturi cu produse. Ba chiar, la WC-urile de la Highland Folk Museum, produsele pentru femei ar fi disponibile chiar și la toaletele bărbaților, dacă e să mă iau după ce mi-a spus colegul meu de banchetă din excursie.

A rămas cu mine treaba asta – mai ales știind cât de închise sunt bisericile ortodoxe și toate tâmpeniile alea despre „necurățenia” femeilor la menstruație.

Singurul loc în care mai văzusem produse de igienă feminină disponibile în toalete a fost în State, însă acolo costa undeva la 50 de cenți dacă aveai nevoie de un tampon, de exemplu. Asta acum aproximativ 11 ani.

Și-a rămas cu mine într-atât încât pe o listă pe care am scris-o în avion cu „lucruri care mi-au plăcut la Scoția”, această accesibilitate la tampoane/absorbante etc. a ajuns să fie pe primul loc.

Iar săptămâna trecută, povestind cuiva la job despre ce remarcabilă mi se pare toată treaba, am realizat că in the back of my mind am citit cândva o știre pe această temă. Un simplu search pe Google mi-a relevat un adevăr și mai surprinzător: Scoţia a devenit, în 2022, prima ţară din lume care pune la dispoziție în mod gratuit tuturor femeilor produse de igienă intimă, după ce legea a fost aprobată în Parlament în 2020. Astfel, autoritățile sunt obligate prin lege să asigure produsele în mod gratuit, pentru oricine are nevoie de ele și în ce cantitate are nevoie.

MENSTRUAȚIA, ASOCIATĂ CU RUȘINEA

Conform BBC News, începând cu 2017 – pentru că înainte să devină lege cu efecte la nivel național, au fost în Scoția mai multe inițiative, într-o primă etapă produsele devenind accesibile fetelor care sunt încă la școală sau universitate – Guvernul a alocat în jur de 27 milioane de lire pentru a facilita accesul la produsele de îngrijire menstruală.

Mi se pare o inițiativă superbă, nu doar pentru că există femei care nu au banii necesari pentru a cumpăra lunar cele necesare pentru perioada menstruației, dar și pentru că astfel contribuie la normalizarea discuției despre menstruație.

Îmi amintesc când eram la gimnaziu, dar și la liceu, au venit la școală niște tipe care ne-au vorbit despre absorbante, menstruație, cum să ținem un calendar (în era pre-aplicații pe telefon) și la final ne-au dat câte un pachet cu produse feminine. În gimnaziu, toate profesoarele s-au comportat de parcă urma să aibă loc un training SRI – băieții au fost scoși din clase, nouă ni s-a spus la final să păstrăm discreția cu privire la conținutul discuției și să „punem bine” produsele primite.

Iar dacă, doamne ferește, se întâmpla să te pătezi în timp ce erai la școală, era umilință națională să stai toată ziua cu pantalonii murdari de sânge, la clasă. Da, da, știu! Cineva ar putea să bocească din cauză că am stârnit o astfel de imagine mentală, însă tocmai de asta și aduc în discuție acest subiect.

500 MILIOANE DE FEMEI DIN LUME NU AU BANI PENTRU PRODUSE MENSTRUALE

Mi se pare superbă ideea de a nu mai fi nevoită, ca fată, să trăiești cu rușinea că știe cineva că ești la menstruație. Să nu trebuiască să te mai ascunzi când scoți absorbantul/tamponul din geantă ca să te duci la toaletă. Să nu stai cu stres (eu, una, stau) că poate îți vine menstruația fix când ți-e lumea mai dragă și n-ai niciun produs la tine, ești undeva prins cu treabă, la muncă sau în vreun loc fără magazine de unde să te duci repede și să-ți cumperi ce ai nevoie.

Se vorbește, în afară, despre period poverty, iar un articol Time indică faptul că în jur de 500 de milioane de persoane la menstruație trăiesc în sărăcie și, deci, nu au acces la produse menstruale din cauza constrângerilor financiare. Dacă vă întrebați mamele, bunicile – asta în caz că n-ați făcut-o niciodată până acum – o să aflați că menstruația era un chin înainte să aibă acces la absorbante sau tampoane. Același articol scrie că se estimează că jumătate dintre fete și femei sunt uneori forțate să folosească cârpe sau hârtie sau chiar iarbă în loc de tampoane sau absorbante. Și această problemă nu este specifică doar țărilor subdezvoltate – două treimi din cele 16.9 milioane de femei cu venituri mici din SUA nu și-au permis produse menstruale în 2022.

PRIMA ȚARĂ DIN EUROPA UNDE CONCEDIUL MENSTRUAL ESTE LEGAL ȘI PLĂTIT

Vorbind despre a normaliza dialogul privind menstruația, la începutul acestui an Spania devenea prima țară din Europa unde este legal să îți iei trei până la cinci zile de concediu plătit dacă durerile asociate cu menstruația te împiedică să îți exerciți atribuțiile la job. Evident, este nevoie de un document de la medic pentru ca acest concediu să fie considerat concediu medical, însă este o altă inițiativă care poate contribuie la combaterea stereotipurilor legate de menstruație. Potrivit Euronews.com, sunt doar câteva țări în toată lumea care oferă concediu menstrual, între care Japonia, Taiwan, Coreea de Sud și Zambia.

Iar pentru că menționam anterior de produsele menstruale din toaletele pentru bărbați, un alt search pe Google, care duce spre un site oficial al autorităților scoțiene, indică ceva ce era ușor de intuit: aceste produse sunt puse acolo pentru persoanele trans și non-binare sau pentru situațiile în care bărbații accesează produsele menstruale pentru membri ai familiei sau partenerele lor.

ASK FOR ANGELA SAU CAMPANIA ÎMPOTRIVA HĂRȚUIRII FEMEILOR ÎN BARURI

Pe locul 2 în topul cu lucruri preferate la Scoția a fost un altul, legat tot de preocuparea față de bunăstarea femeilor. Vorbesc aici despre campania „Ask for Angela”, care se adresează femeilor care nu se simt în siguranță atunci când au o întâlnire într-un bar, restaurant sau un altfel de loc de divertisment și care are ca scop protejarea femeilor în pericol sau în situații inconfortabile. Ce înseamnă asta? Că dacă ești undeva, cu cineva, și nu te simți în siguranță, poți ruga personalul să o „cheme” pe Angela.

În alte cuvinte, personalul din locul respectiv devine responsabil să ajute femeia să plece în siguranță din acel loc. Mi-a atras atenția un poster lipit pe interiorul ușii de la WC dintr-un restaurant unde cinasem singură și rămăsesem să beau o bere și să mă bucur de muzica live și recunosc că mi-a plăcut mult ideea, pentru că atunci când călătoresc solo aici apar cele mai mari anxietăți ale mele – să nu cumva să atrag atenție nedorită din partea cuiva.

Campania Ask for Angela a început în Lincolnshire, în 2016, și apoi a fost preluată în mai multe locuri, între care în baruri din Australia și Canada, iar în Scoția este susținută chiar de Poliția Scoțiană.

Multe lucruri mi-au plăcut la Scoția, despre care, probabil, voi mai vorbi altă dată, însă cred că niciunul nu egalează inițiativele de mai sus.