Pentru prima dată în viața mea de când merg la concerte, adică de vreo 15 ani, am simțit că îmi vine să intru în pământ de rușine. Momentul a fost, desigur, complet neașteptat. Mi s-a părut că momentul ține infinit de mult – și asta pentru că trebuia să stau și să îmi privesc în ochi jena pe care o simțeam în acel moment.