loss – Alta's World

back to the city, a poem

”how can I return to the hotel room where I cried, realizing what I have done to myself?”

letter to the ones who left, letter to the ones that remain

at the end of the day, when things get better, when things get worse, all we need is the certainty that somewhere in the world there’s a shoulder you can lean on.

Despre plecări neașteptate. Când ce e corect este, în același timp, greșit

Mă gândesc la cum ne hrănim cu dramele altor oameni. Câștigăm bani din dramele altora. Ne plătim cafeaua, vacanțele, facturile din ele. Ca și cum i-am mai lovi o dată, când deja se află sufletește cu mult sub nivelul mării. Pe cale să zacă în propriile ruine, din care vor renaște mai disfuncționali decât oricând.

On letting go. A very short letter (II)

Perhaps I won’t be able to look at your pictures for a very long time. And I somehow feel like I’m letting you go. I’m trying to hold you back for as long as I can, but you just vanish into thin air and it’s getting harder and harder and harder to reconnect with you.

Mommy

But Mommy cannot see. And Daddy cannot hear. They left when you left, and all I hear now is my own silent cry.

Gods reunited

Oh, Sister Havisham, he’d whisper. If only he could turn his face in the direction where her soul was waiting. And stay.

Anatomia unei absențe. Despre obiecte pierdute

La un an și puțin după pierderea romanului, am pierdut o pereche de căști. Niște căști banale, de altfel. Negre și discrete. Însă, în banalitatea lor, căștile alea deveniseră un fel de prelungire a mea, un scut protector.