Curând vom fi în data de 30. O dată care marchează plecări neașteptate. Fiecare zi se rotește în jurul unui 30, ca o așteptare continuă – ca o așteptare care ține toată viața, cum ar spune Paler. Aud cum mi se împletesc în gând sunete și litere, care-mi vorbesc toate despre plecări neașteptate. Plecări care au deschis bucle ale timpului – asemenea celor în care se refugiază personajele lui Murakami.
Tag Archives: colectiv
V-am uitat, mă, v-am uitat! #houseofmemories
V-am uitat, mă, v-am uitat! La aproape trei luni noi aproape că v-am uitat… și nu vorbesc de cei care vă știau, căci pentru ei, nu veți dispărea niciodată. Nu vorbesc nici de ăia de au fost pedepsiți pentru că au fost întruchiparea unei înrădăcinate atitudini românești de „nu mi se poate întâmpla mie!”.
Azi, muritorii se revoltă
Se cutremură munții, iar ceasurile stau în loc de-o săptămână, căci Timpul refuză să mai fie martor la alte marșuri funerare.
Alone With Everybody
we are all trapped by a singular fate.
Suntem toți la fel?! Cugetări despre empatie.
Ceea ce nu știu ei este felul în care mirosul te conduce spre locul tuturor nenorocirilor, că pe măsură ce vezi tot mai multe lumini ale ambulanțelor și echipajelor de poliție, pasul devine tot mai apăsat, iar respirația tot mai neregulată. Nu știu că timpul se oprește în loc, blocat între benzile galbene ale poliției ce izolează perimetrul în care s-a întâmplat tragedia.
Alta's World 