Mă gândesc la cum ne hrănim cu dramele altor oameni. Câștigăm bani din dramele altora. Ne plătim cafeaua, vacanțele, facturile din ele. Ca și cum i-am mai lovi o dată, când deja se află sufletește cu mult sub nivelul mării. Pe cale să zacă în propriile ruine, din care vor renaște mai disfuncționali decât oricând.
-
Subscribe
Subscribed
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Alta's World 