Fiction – Alta's World

On Pain, Fear and Uncertainty

There’s nothing worse than fear. Fear eats your soul, bit by bit. Never ceasing to work its own destructive way.

„Maester, cum este să ai aripi?”, îl întrebase tânărul Agib într-o zi, privind cu admirație cum Giba își îngrijea calul înaripat.
„Este ca și cum ai câștiga Bătălia-cea-din-Urmă și Zeul Ratio te-ar lua în Garda lui Berik”, răspunse Cavalerul din Casta Păzitorilor Tăcuți, iar în ochii de azur i se puteau vedea toată mândria și devotamentul cu care își purta distincția.

Sfert

Crezi. Crezi că vei fi nemuritor. Că oriunde pășești, urmele-ți vor deveni monumente. Că acel clopot de sticlă în care trăiești e Visul, iar toți cei legați de tine prin piatră și roșu sunt plasați la periferia zonei tale de confort. Iar asta îți e suficient.

Altă Alta

Cu fiecare nelegiuire comisă, Alta era mereu alta – Alta Piotr, Alta P., Alta Peter, Otra Petra – însă, de data aceasta, decisese să fie doar o Altă Piatră.

Povestea unui Ego Dezarmat (II)

Fără ea, Franco nu era nimic. Cu ea, Franco fusese un gol continuu, pierdut în abisul Străinei goale, pe altarul căruia se automutila, din necesitatea de a omagia o iubire atât de neagră și de măcinantă ca a lui pentru Ea.

Povestea unui Ego Dezarmat

Am trăit cu ea, prin ea, ani goi, din care nu îmi amintesc nimic. Am plutit într-un vid în care doar discuțiile pseudo-profunde îmi mai creau fericire.

Ultimele însemnări ale lui Alice

Creștem. Ne maturizăm. Ne pierdem. Pierdem tot, de parcă Sinele nu ar fi existat niciodată. Pierdem amintirile unor începuturi. Pierdem primul moment al existenței proprii. Pierdem inocența. Pierdem viziunea nealterată asupra lumii și vieții.

Convorbiri Imaginare

Câte mă mai leagă de tine, draga mea! Și cât de mult am păstrat din tine, fără ca măcar să realizez!

Cutiuța muzicală

Purta o rochie vintage de culoare verde închis, strânsă în talie cu o curea subțire, balerini, iar bucle lejere îi curgeau pe spate. Lângă ea, Băiatul cu Puloverul Verde mergea, cu mâinile în buzunar, purtând pantaloni gri până la gleznă și pantofi cu șiret. Cei doi păreau un cadru perfect al unui film vechi.

Without coffee there would be darkness and chaos.

Din acel moment, Cafeaua a devenit licoarea magică a Celor-Inspirați, Tărâmul Celor Care Scriu guvernând la bunul mers al lumii, inspirând și aducând fericirea în celelalte tărâmuri.