13 luni – atât am așteptat din momentul în care am reușit să prind bilet la Taylor Swift și până când chiar am ajuns să o văd live pe stadionul PGE Narodowy din Varșovia.
Dar realitatea este că aștept de mult mai mult timp. Eram în liceu când apăruseră melodiile Love story și You Belong with Me. Pentru o puștoaică de 15-16 ani, muzica ei era un fel de terapie. Mă uitam la videoclipuri și gândeam: „hei, da, și eu sufăr că nu mă place băiatul ăla cool din liceu”, „și eu simt fluturași în stomac când trece pe lângă mine pe hol”, „și eu visez cu ochii deschiși la viitor”.
Pentru că e apropiată de vârsta mea, simțeam că e autentic ce descrie, însă nu aveam de unde să știu atunci că muzica ei va demonstra în următorii peste 15 ani o universalitate a experienței de a fi femeie în curs de maturizare – de la drame adolescentine, la a te confrunta cu dubiile de la 20 de ani și până la a încerca să te (re)descoperi, să te regăsești, să te definești la 30 de ani.
Sunt voci care nu înțeleg acest fenomen, această tornadă care este, astăzi, Taylor Swift. Poate că, pentru ei, muzica pe care o cântă e doar un pop cu sunet catchy, des difuzată la radio, cu mult marketing în spate și ținute cu sclipici.
Însă pentru milioane de oameni – pentru că nu doar femei vin la concertele ei, ci și bărbați adulți, dar și adolescenți – e mai mult de atât. Nu vorbim aici despre o obsesie nesănătoasă față de un star pop, ci de un testament viu al ceea ce înseamnă să navighezi dinamicile interpersonale și să te maturizezi într-o lume precum cea de astăzi.
Există o universalitate în ceea ce trăiește și descrie ea, de la iubire la dezamăgire, teamă, suferință, doliu, bucurie, dubiu, frustrare, furie, revoltă, visare. Asculți (sau citești) versurile și îți spui: „wow, dar atâtea milioane de oameni s-au simțit la fel ca mine? nu doar eu am trecut prin asta?”.
Muzica ei vorbește și despre etichetele și standardele duble care ni se impun, nouă, ca femei. Dacă ai succes și nu ai copii, ești egoistă. Dacă ești slabă, de ce ești prea slabă? Dacă ai câteva kilograme în plus, de ce nu slăbești? Dacă nu te aranjezi, te-ai delăsat. Dacă te aranjezi prea mult, sigur vrei să atragi atenția. Dacă ești singură, ai tu sigur o problemă. Dacă treci prin mai multe relații care eșuează, nu ești în stare să păstrezi un bărbat și în mod cert ești de moravuri proaste. Dacă te revolți pe o nedreptate, ești doar o femeie irascibilă. Dacă te mândrești cu succesul tău, sigur e un bărbat în umbră care te-a ajutat să ajungi acolo. Nimic mai ilustrativ pentru asta ca melodia The Man sau ca documentarul ei Miss Americana, ce poate fi găsit pe Netflix.
Toate reacțiile negative la adresa ei, la adresa mișcării mamut Eras Tour, nu fac altceva decât să confirme că încă există această frică societății față de o femeie cu prea mult succes, care mai e și tânără și care are o influență atât de mare asupra unui număr de fani ce însumează zeci de milioane, la nivel global.
De la povestitoare la businesswoman
În pandemie, Taylor Swift a dovedit că e mai mult decât o cântăreață pop care își deplânge relațiile eșuate și scoate bani din atacurile iscusit mascate la adresa foștilor iubiți – este o povestitoare desăvârșită. Când toată lumea învața să facă pâine de casă și își creștea colecția de plante de apartament, ea scria și compunea muzică. În doar câteva luni a scris și lansat nu unul, cu două albume, Folklore și Evermore, ale căror versuri nu fac decât să confirme iscusința cu care poate compune literatură.
Sunt multe filmulețe pe internet în care oamenii sunt puși să ghicească dacă o anumită frază e un vers al ei sau o replică din Shakespeare. Ați fi surprinși câți oameni sunt ferm convinși că îl ghicesc pe Shakespeare, când de fapt aleg versuri scrie de ea.
Nu degeaba universități prestigioase, precum Harvard, au și introdus cursuri care analizează tehnica și producția muzicală, versurile, strategia de social media și marketing, psihologia prin prisma experiențelor descrise în melodii, luptele legale pe care le-a dus, inclusiv latura business-ului său, ce a dus la apariția termenului de Swiftonomics.
Pentru că, dincolo de faptul că este un bard al vremurilor noastre, Taylor este și un foarte bun entertainer, o femeie care știe să facă business și care a reușit, prin muzica ei predominant autobiografică, să schimbe regulile jocului în industria muzicală actuală.
Vorbim despre o artistă care, atunci când casa de discuri a refuzat să îi vândă ei portofoliul muzical în valoare de 140 milioane de dolari și l-a dat, în schimb, unui bărbat cu istoric de hărțuire sexuală a altor femei din industria muzicală, Taylor a sfidat tot ce se făcea până atunci în muzică. A decis să își reînregistreze toate melodiile, astfel încât Scooter Braun să nu mai câștige bani din difuzarea muzicii ei.
Fanii, desigur, au susținut-o, radio-urile au susținut-o, astfel că variantele reînregistrate sunt ce răsună acum peste tot. Dincolo de asta, a reușit să readucă în topuri melodii care, arunci când au apărut, nu au avut atât de mult succes sau de care fanii nu mai erau, astăzi, atrași. Și nu a făcut asta cu un album, ci cu 4. Și totul în timp ce lucra să lanseze muzică nouă și se antrena sau, chiar, începuse Eras Tour.
3-4 concerte pe săptămână, cu o durată de peste trei ore fiecare
În timp ce multe vedete pop abia dacă reușesc să cânte o oră și 45 de minute live, ea s-a antrenat luni întregi pentru a putea susține fizic și vocal un show live care ține 3 ore și 15 minute. Jumătate de an a alergat pe bandă, în timp ce cânta cu voce tare toate cele peste 40 de melodii pe care le cântă și în turneu, 3-4 zile pe săptămână, povestea ea în 2023 pentru Time Magazine, care a și desemnat-o personalitatea anului 2023.
Dincolo de asta, are un program personalizat de antrenament fitness pe care îl urmează. Înainte să înceapă turneul din America, timp de trei luni a exersat doar coregrafiile – care se schimbă de la o melodie la alta.
„Am vrut să le repet de-atât de multe ori încât să le pot face fără să mă mai gândesc la ele, cât să mă concentrez asupra fanilor”, mai spunea ea, povestind că a renunțat totodată la a consuma alcool, pentru a fi în cea mai bună formă pe scenă.
Turneu mamut cu peste 4 milioane de fani în audiență doar în SUA
Eras Tour este un turneu mamut cum nu cred că o să se mai pomenească prea curând. Conform unelor estimări, peste 4,35 milioane de bilete s-au vândut doar pentru cele aproximativ 60 de concerte pe care le-a avut în Statele Unite.
În total, însă, sunt 152 de concerte din 54 de orașe din multe părți ale lumii. Din păcate, nu am reușit să găsesc un număr total al biletelor vândute global – probabil vom afla aceste cifre după ce se încheie tot turneul și va fi lansat, cel mai probabil, un nou documentar.
Ce pot spune este, însă, este că doar la Varșovia, unde am mers eu, au fost cam 65.000 de oameni pe noapte, conform anunțului făcut chiar de Taylor în timpul show-ului, deci aproape 200.000 de oameni în trei seri.
Mult mai remarcabile sunt cifrele ce indică milioanele de fani care s-au chinuit să prindă bilete pentru măcar una dintre date. Pentru că sistemul a fost destul de complex: mai întâi te preînregistrai pe site-ul ei (într-un timp limitat) pentru data/datele dorite. După aceea, primeai un cod de acces ce trebuia a fi introdus pentru a putea accesa platforma de bilete în ziua vânzării. Codul, însă, nu îți asigura și certitudinea că vei prinde bilet, ci că poți încerca să prinzi. Iar acele coduri au fost trimise aleatoriu fanilor – ceea ce însemna că a te preînregistra nu garanta că vei primi cod de acces pentru ziua vânzării. Iar aceasta a fost unicul model de vânzare de bilete, care, cel mai adesea, au fost epuizate în 15 – 30 de minute de la deschiderea platformei.
Conform datelor de pe Wikipedia, pentru concertele din Varșovia s-au preînregistrat 600.000 de oameni, dar doar 195.000 au prins bilete. Presa poloneză estimează că o cincime dintre acești oameni au zburat tocmai din SUA ca să o vadă, dat fiind că biletele în Europa au fost semnificativ mai ieftine.
În alte orașe a fost chiar și mai rău de atât. În Canada, 31 de milioane de oameni s-au preînregistrat pentru vânzarea biletelor, adică 77% din populația țării. În Argentina, un milion de oameni au așteptat să prindă unul din cele 24.000 de bilete disponibile. Trei milioane de oameni au așteptat la coada virtuală în Germania, iar în Zurich 95.000 de bilete s-au vândut în 30 de minute, doar ca să citez câteva cifre.
Producție inspirată de pe Broadway
În cele 3 ore și 15 minute trece prin absolut toată discografia sa și cântă melodiile cele mai reprezentative, în timp ce dansează pe tocuri pe o scenă imensă, timp în care mai și schimbă 16 ținute, are momente la chitară sau pian, interacționează cu publicul și își păstrează latura umană pentru care este și atât de iubită de oameni.
Dincolo de artista Taylor Swift, întregul produs Eras Tour este absolut fenomenal.
O producție impresionantă nu doar la nivel auditiv, ci și vizual – de la grafică la recuzită, costume, sunet, lumini, tot tehnicul, dansatori, instrumentaliști, backing vocals, fotografi, cameramani, echipă de marketing și promovare.
Acest turneu este marca companiei ei, Taylor Swift Touring. 90 de tiruri transportă dintr-un oraș în altul scena, costumele și toate celelalte echipamente. Citisem, la un moment dat, că ar avea, practic, un duplicat al tuturor elementelor ce compun producția scenică și că, în timp ce o parte din tiruri ajung cu echipamentele la stadionul unde urmează să cânte, cealaltă parte merg la stadionul din țara/orașul următor și tot așa, pentru a avea suficient timp să monteze totul, având în vedere că distanța dintre concertele din diferite orașe este de doar 4-5 zile.
Dincolo de scenă, care este echipată cu o platformă hidraulică, show-ul își propune să fie o experiență cognitivă 4D, cu efecte pirotehnice, lumini laser, mașini de fum, tunuri de foc, focuri de artificii pentru interior, brățări LED PixMob, tehnologie de proiecție a imaginilor, precum mapping.
Potrivit directorului de creație al turnelui, Ethan Tobman, aceasta ar fi cel mai scump și cea mai ambițioasă producție a secolului XXI. Mai mult de-atât, această producție este puternic inspirată de spectacolele de pe Broadway – fie că vorbim de coregrafii sau de costume create de designeri și schimbarea ținutelor de 16 ori în 3 ore.
Boost pentru economiile locale
Eras Tour este un produs care aduce milioane de euro economiilor din țările în care susține concerte, atrăgând pentru 3-4 seri de concerte peste 200.000 de turiști din toată lumea.
Potrivit The Economist, acest turneu a adus 4,3 miliarde de dolari PIB-ului Statelor Unite, iar Camera de Comerț a Varșoviei estima că cele trei concerte vor aduce 45 milioane de euro economiei locale. Contrar așteptărilor, prețurile biletelor sunt pentru toate buzunarele: de la aproximativ 380 lei și până la multe mii de lei, pentru show-urile din Europa, cât și până la câteva zeci de mii de dolari pentru cele din America.
Produsul Eras Tour a ajuns chiar și în cinematografe în toamna anului trecut, după ce Taylor a încheiat turneul american. Repeziciunea cu care echipa ei s-a mișcat să producă un film al concertului a fost fenomenală. Din nou, business-ul lui Swift a sfidat toate regulile, când a refuzat să i se difuzeze documentarul în cinematografe prin intermediul 3rd parties și a negociat direct cu un lanțul de cinema-uri AMC.
Timp de un weekend, în întreaga lume fanii s-au adunat în cinema-uri pentru a vedea concertul pe marile ecrane. Am plătit undeva la 100 de lei pentru experiența asta și nu am văzut niciodată așa ceva: fani îmbrăcați frumos, tematic, în culorile specifice erelor sale muzicale, ca și cum ar fi mers la concert. S-a cântat, s-a dansat în sala de cinema și nu a contat că în fața noastră e doar o înregistrare. Pentru că muzica ei aduce oamenii împreună, iar un astfel de eveniment devine o celebrare, o sărbătoare a fanilor. Se estimează că veniturile de la box office au cumulat 250 milioane de dolari la nivel mondial.
Ulterior, filmul a intrat și pe o platformă de streaming de unde strânge alte milioane de vizualizări. Și probabil face alte milioane de dolari.
Dacă privim dincolo de muzica pop, Eras Tour mi se pare un model de business absolut fascinant și nu cred că va lipsi mult până când va deveni studiu de caz la școlile de business.
Latura umană a unui megastar
Dar în tot acest context, în care Taylor Swift, are astăzi o popularitate de megastar, reușește să își păstreze umanitatea. Se amuză atunci când face erori pe scenă, se emoționează și uneori plânge pe anumite melodii, recunoaște când greșește acordurile, nu se ia prea tare în serios. Fanii râd și o îndrăgesc și mai mult. La fel cum rămân uluiți când susține concertele chiar și când afară plouă torențial, mai multe nopți la rând.
Oriunde merge, donează sume mari organizațiilor caritabile și mai ales băncilor locale de alimente. Încă de mulți ani se știe că uneori ajută fanii – unora chiar le-a plătit studiile, tratamentele medicale. A dăruit chiar și locuințe fanilor care rămăseseră pe drumuri.
La 19 ani, a fost umilită pe scenă de Kanye West în timp ce primea un premiu muzical, sub privirile malițioase ale lui Beyonce, care se amuza din tribune când rapperul i-a luat din mână premiul puștoaicei Taylor Swift și a zis că nu îl merita ea. Câțiva ani mai târziu, West a înscenat o campanie de denigrare la adresa ei, ceea ce a făcut ca tabloidele să o demonizeze instant, moment în care s-a retras din viața publică și a simțit că i s-a încheiat cariera. Însă ce a făcut mai departe e un extraordinar exemplu de reziliență. Nu a rămas să se lamenteze, în ciuda presiunii enorme venite din partea publicului, ci s-a pus să muncească de 10 ori mai mult pentru a arăta cine este ea și ce poate. A scos Reputation, a plecat într-un mega turneu și de atunci a tot continuat să se reinventeze. Ceva absolut fascinant pentru cineva atât de tânăr.
Iar astăzi, când ea are 34 de ani, a luat toate premiile care puteau fi luate, adună armate de oameni în orice oraș poposește și demonstrează că până și ea, un artist așa multidimensional cum este Taylor Swift, este un work in progress.
Swift este dovada că deși orice artist ar putea scoate muzică pop, puțini au și abilitatea de a transcede acest statut de cântăreț pop și de a deveni un fenomen de asemenea anvergură.
Experiența mea la Eras Tour
Am avut bilete pentru prima seară și pentru cea de-a doua seară din cele trei. În prima am stat în sectorul G18, undeva pe rândul 33. Destul de sus, însă sunt suficiente ecrane încât să poți vedea detaliile, pentru că așa cum povesteam mai sus, cameramanii, regizorul de imagine, fac o treabă extraordinară și nu le scapă nimic. Iar prețul a fost undeva la aproximativ 450 lei. Biletul pentru seara 1 a fost cumpărat de la altcineva, iar organizatorul a anunțat că, pentru a opri orice tentativă de vânzare-cumpărare frauduloasă și specula, vor verifica să coincidă numele de pe bilet cu cel dintr-un act de identitate cu fotografie. Pentru schimbarea numelui, a mai trebuit să plătesc undeva la 57 lei.
În cea de-a doua seară am stat tot în aceeași secțiune G18, dar pe rândul 3, loc 105. Ceea ce a însemnat o vedere mai bună a ecranelor, cât și o vedere mai de aproape a scenei. Biletul a costat cam cu 100 de lei mai mult decât în prima seară.
La stadion totul a fost extrem de bine și clar organizat: am trecut prin mai multe filtre de securitate unde, într-adevăr, au verificat cartea de identitate. În seara doi am ratat deschiderea Paramore și pentru că mai era foarte puțin până începea concertul Taylor Swift, s-au uitat pe ID mai degrabă de formă.
Încă un lucru pe care l-am apreciat a fost că, știind că procentul de femei va fi mult mai mare la concert, toaletele bărbaților au fost convertite tot în băi pentru femei. Existau, desigur, și toalete pentru bărbați, dar mai puține, pentru că acolo de obicei nu prea se face coadă. Ceea ce a însemnat că așteptarea la baie a fost de 2-3 minute. Băile aveau hârtie igienică și pentru șters pe mâini, săpun lichid și au fost foarte curate.
La standurile cu mâncare, totul a mers foarte repede, pentru că ofereau doar câteva opțiuni de mâncare, printre care hot dog sau snacks-uri de tipul popcorn, nachos. Ca alcool, au vândut doar bere. În rest, sucuri și ape, pe care ți le oferea în sticla originală, cu tot cu dop. Fiind o varietate destul de mică, nu s-au format deloc cozi și într-un minut puteai comanda ce aveai nevoie. A fost o premieră din toate stadioanele și arenele pe care am mers să descopăr că mă lasă la security să intru atât cu ceva de ronțăit, cât și cu sticla mea de apă. Organizatorii au transmis cu câteva zile înainte de concert un document cu toate informațiile utile, în care menționau că ni se va permite, cu condiția să nu depășească 0,5l. Chiar și așa, nu am crezut până când nu am trecut de security.
Au fost instalate standuri cu tricouri în afara stadionului, cu 36 de ore înainte de concert și acestea au rămas deschise până sâmbătă, în ziua ultimului concert. Ceea ce a însemnat că nu am stat absolut deloc la coadă să iau tricou. Mulți fani au ales să le cumpere cu o zi înainte și să le poarte prin oraș sau la concert. Oriunde mergeai prin Varșovia, puteai identifica fanii după tricourile de turneu. În același timp, au instalat corturi și în curtea stadionului și nici acolo nu am văzut cozi.
În ceea ce privește securitatea, am văzut poliție peste tot în perimetrul stadionului, cât și pe traseul spre orice mijloc de transport în comun. Mai mult de-atât, fanii au fost informați din timp că pe 1 august, varșovienii comemorează 80 de ani de la izbucnirea Revoltei din Varșovia, astfel că la ora 17:00 vor începe să răsune sirene în tot orașul și traficul se va opri timp de câteva minute. Au precizat că au făcut această informare și pentru ca fanii să nu se sperie, dar și pentru a-i îndemna să se alăture comemorării. Similar, au fost făcute informări cu zonele în care sunt evenimente dedicate Revoltei și care sunt restricțiile de trafic.
În oraș am văzut multe terase cu meniuri adaptate pentru fani, cât și petreceri tematice. Din numeroase terase pe lângă care am trecut răsuna muzica artistei. Mi-a plăcut mult toată această organizare. Nu doar că m-a făcut să mă simt în siguranță acolo, ieșind noaptea, târziu, de la un stadion aflat la 50 de minute cu autobuzul depărtare de cazare, ci mi-a și transmis că este un oraș care oamenii știu cum să aprecieze și să îmbrățișeze toate beneficiile aduse de organizarea unui concert de asemenea amploare pentru orașul lor.
Alta's World 