Picură în galben
peste amintiri veștejite puțin deja
adieri nostalgice și reci
asemenea literelor care-ți urlă tăcerea.
Erai aici, eu acolo
– tu cu jumătatea cea însuflețită,
eu cu linia din interior.
Obișnuiam să ne căutăm ca doi somnambuli,
printre picurii primului anotimp.
Dar cadrele-au început să se schimbe,
anotimpuri să curgă.
Acu`-mi-s eu aici, tu acolo
– eu printre litere ce ți-au fost, parcă, închinate,
tu într-o sferă prin care nu străbat
nici urlete din pagină,
nici notele-n urcușul lor sisific.
Doar eu te mai caut
în anotimpul oglindă acum;
– anotimp solitar,
cu picuri galbeni
ce se reflectă doar pe unul
și se aștern, indiferenți, pe celălalt.
Alta's World 