Se cutremură munții, iar ceasurile stau în loc de-o săptămână, căci Timpul refuză să mai fie martor la alte marșuri funerare. Iar Muritorii-s supărați pe Zei – zei nedrepți și canibali ce-și plâng nemurirea și cer jertfă după jertfă, sătui de viața lor banală, veșnică – Și Zeii fumegă de gelozie pe ei, cei Tineri, semizei flămânzi după iubire – pentru viață, pentru oameni – în timp ce Zeii, mistuiți de nemurire, tânjesc să fie, măcar o zi, umani și ei. Îngheață ape, suflete se revoltă refuzând să mai accepte frustrarea Zeilor ursuzi, mereu înfometați de sacrificii. Azi timpul stă, iar Zeii agonizează, conștienți că nemurirea lor se plătește în trupuri. În timp ce ei se scaldă-n sânge, pământul urlă, se zbate, refuzând, în sfârșit, să se predea
lor.