Cu fiecare nelegiuire comisă, Alta era mereu alta – Alta Piotr, Alta P., Alta Peter, Otra Petra – însă, de data aceasta, decisese să fie doar o Altă Piatră.
[Altă Piatră sparge capete.]
Scena 1. O sală de interogatoriu.
– Tu ai fost? întrebă ofițerul, nervos.
– Nu, Altă Piatră! răspunse fata, amuzată.
– Care Piatră? mârâi ofițerul printre dinți.
– Alta. Răspunse fata.
– Ești tu? spuse din nou, bărbatul.
– Da, Alta. Răspunse iarăși fata.
– Lasă glumele, fetițo! Răspunde! Cine a comis crima?
– Eu, Altă Piatră! zise ea, iritată.
– Tu sau Altă Piatră?!
– Eu sunt Altă Piatră! Eu. ALTĂ PIATRĂ!
– Păi și dacă tu ești o Altă Piatră? Cine e piatra care a comis crima?
Fata încetă. Ar fi vrut sa fie prinsă, însă norocul o trăgea de picior și-o scotea din groapă, contra voinței sale.
– Nu știu. Nu știu care piatră. O Piatră! Răspunse ea, indiferentă.
– Ești liberă, fetițo! Dar pe viitor, lasă prostiile și bagă-ți mințile-n cap, că ai putea să intri degeaba în bucluc.
Alta's World 