Cutiuța muzicală

Dream a Little Dream of  Me.

Tânăra fu trezită brusc din somn, de soneria de la intrare. Pentru câteva momente, credea că încă visează, că se plimba la braț cu Băiatul cu Pulover Verde, pe o stradă pustie. Soneria sună din nou. Nu, se pare că nu era un vis. Se ridică din pat și se îndreptă spre ușă. Era poștașul.

–          Ce să caute un poștaș la ușa mea? Gândi ea. Poate că a greșit adresa.

Deschise.

–          Domnișoara Alta? Întrebă el politicos.

–          Da, eu sunt. Răspunse fata uimită.

–          Un pachet pentru dumneavoastră.

Tânăra fu atât de surprinsă, încât uită să mai întrebe și de la cine era. Uimirea și curiozitatea o făcură să nici nu bage de seamă că pe pachet nu era trecut niciun expeditor.

Se întoarse în camera ei, entuziasmată și nevenindu-i a crede că, pentru prima dată, cineva îi trimisese ceva prin poștă. Întotdeauna și-a dorit să poată coresponda cu cineva prin scrisori, ca-n vremurile mai vechi, însă nu avusese ocazia. Rupse în grabă straturile de hârtie în care obiectul era împachetat și parcă dură o veșnicie. În final, dădu de o cutie dreptunghiulară și galbenă, de care era atașat un bilet: “Îl poți considera un cadou de ziua ta!”

Fata întoarse biletul și cutia pe toate părțile, căutând semnele unui expeditor, însă nu găsi nimic.

–          Dar ziua mea a fost acum două luni! Își zise ea apologetic.

Deschise pachetul cel galben și înăuntru descoperi un mic obiect din lemn,  cu o manivelă din metal. Îi luă puțin până să își dea seama ce e și cum funcționează.

Într-un final, începu să învârtească manivela în sens invers și clinchete melodice umplură camera. Brusc, se trezi aruncată într-un alt univers.

Purta o rochie vintage de culoare verde închis, strânsă în talie cu o curea subțire, balerini, iar bucle lejere îi curgeau pe spate. Lângă ea, Băiatul cu Puloverul Verde mergea, cu mâinile în buzunar, purtând pantaloni gri până la gleznă și pantofi cu șiret. Cei doi păreau un cadru perfect al unui film vechi.

Mergeau la braț pe o stradă pavată cu  piatră cubică, clădiri vechi și cu negustori care încercau să își vândă produsele. Alta și Băiatul, angrenați în una din discuțiile lor obișnuite despre literatură, păreau a nu observa agitația din jurul lor.

Însă atenția le fu distrasă de un negustor bătrân, ce ținea în mână un obiect magic din lemn,  din care notele line ale unui cântec de leagăn se răspândeau în aer, străbătând parcă, prin gălăgia străzii, până la urechile celor doi. Văzând fascinația de pe chipul Altei, Băiatul cu Pulover Verde îi luă, în dar de ziua ei, o astfel de cutiuță magică.

–          Ăsta e felul meu de a mă revanșa că am uitat de ziua ta!

Alta râse, tocmai pentru că și ea, din neatenție, trecuse cu vederea ziua lui, cu jumătate de an în urmă.

Muzica se opri și Alta se găsi din nou în pijamale, în patul ei confortabil și, brusc,  tresări. Crezu că totul fusese doar un vis, însă în pumn ținea strâns micul obiect magic.

***

(Băiatului cu Pulover Verde)